De-atâtea ori căzut sub cruce,
Tu m-ai privit blând şi tăcut,
Eu nu ştiam Isuse, dulce
c-atunci plăteai al meu tribut.

Când dus, pe dealul Căpăţânii
pe cruce-n chinuri sufereai,
Te-au pus între tâlhari, păgânii,
Şi pentru mine-atunci, mureai...

Ai fi putut să-ţi scoţi din palme
şi cuiele, durerea lor,
Dar nu te-ai îndurat, o, Doamne
ca în păcatul meu să mor.

Când am venit plângănd la cruce,
Sătul fiind de-al meu, păcat,
Privind în ochii Tăi, Isuse,
Eu am simțit că m-ai iertat.

De-atunci, o primăvară sfântă
în viaţa mea, eu am primit. .
Şi zi de zi mă ții pe Stâncă,
Și-mi spui mereu cât m-ai iubit.

Daniela Banita